Pulpe de curcan cu sos la cuptor | Varstnic prabusit langa sosea, cu un picior rupt, ajutat de un jandarm | Jucatorii de la CNS Cetate Deva revin, astazi, din vacanta | Femeie prinsa ca-n menghina, intre doua autoturisme | In doar zece luni, populatia judetului a scazut cu peste 2.000 de locuitori | Judoka Mihaela Chiss si Alexandru Preda, de la taekwon-do ITF, cei mai buni sportivi din judet | Zece persoane retinute in dosarul furtului de carbune din cota Termocentralei Mintia | Medicii de familie, indemnati de Ministerul Sanatatii sa continue vaccinare impotriva gripei sezoniere | Invatatoare acuzata ca ar fi agresat un elev | Andreea Ciobanu (PSRo) va fi exclusa, astazi, din partid pentru ca a tradat | Razvan Mares considera ca Tiberiu Balint este in spatele lui Florin Oancea | Mica Unire va fi marcata si la Mioveni | Nu ratati noul BIHOREANUL tiparit! | Gala Atletismului Romanesc: Panturoiu si Soare, pe podium | George Cojocarescu si-a botezat fetita | Ungureni: Batran talharit in locuinta | Altii sunt de vina! | Bianca Arseni si Marian Haidau: Dansul este mai mult o arta decat un sport | Fotbal/ Liga a III-a: Aerostar, reunire cu noutati | Spitalul Judetean de Urgenta Bacau se prezinta: Bacaul are nevoie de o Sectie de Neurochirurgie |
Stiri din ziare si reviste, stiri din Romania

,,Fara Patriarhul Justinian, am simtit ca sunt orfan"

Absolvent al Facultatii de Teologie (1950-1954) - sef de promotie - si al Facultatii de Medicina, doctorul George Stan, care i-a fost aproape Patriarhului Justinian Marina in multe clipe, ne-a marturisit ca Patriarhul obisnuia sa-i povesteasca ,,lucruri foarte interesante despre Biserica si neamul nostru". Domnia sa ne-a relatat in dialogul purtat franturi din experienta personala a colaborarii cu Patriarhul Justinian Marina, dar si cateva clipe inedite. Cand l-ati intalnit pentru prima oara pe vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina?
Pe Parintele Patriarh Justinian l-am vazut prima data in toamna anului 1950, cu ocazia deschiderii noului an universitar. In acea toamna, eu am inceput cursurile Facultatii de Teologie. Parintele Patriarh venea mereu la deschiderea anului universitar. M-a impresionat profund prima mea intalnire cu Parintele Patriarh Justinian. Era un barbat tanar, de statura potrivita, frumos la chip, cu un mers maiestuos si o privire blanda. Am aflat foarte curand ca era un om plin de credinta, care purta cu seninatate atat ramura de maslin a pacii, cat si spada puterii care porunceste fara sa sperie. Cum ati ajuns sa lucrati sub indrumarea si binecuvantarea Parintelui Patriarh Justinian, sa ii fiti apropiat?
Dupa ce am terminat Facultatea de Teologie in anul 1954, am dat imediat examen de admitere la Facultatea de Medicina, pe care am terminat-o in anul 1960. Dupa absolvire am fost repartizat in judetul Galati, iar sotia lucra in Bucuresti, fiind inginer. Voiam sa fiu alaturi de familie, sa nu creasca copilul ca si cand ar fi fost orfan de tata. Aducandu-mi aminte ca Parintele Patriarh Justinian era bun si ajuta pe oricine ii cerea sprijinul, m-am dus in audienta in gradina palatului. Patriarhul iesea in gradina palatului doua ore pe zi si se plimba. Toata lumea care voia sa ii spuna ceva sarea gardutul si mergea sa vorbeasca cu acesta. Nimeni nu pleca de acolo fara sa primeasca un sfat sau o vorba buna. Am mers si eu! I-am relatat pe scurt povestea mea si m-a indrumat catre cineva, dar fara rezultat. M-am reintors si dansul mi-a spus dupa doar cateva clipe: ,,Pana la toamna infiintez un post pentru dumneata". Pe 1 noiembrie am venit, postul era aprobat si am fost numit medic pentru studentii teologi si salariatii din administratie. Cand starea de sanatate a Parintelui Patriarh s-a subrezit, avea nevoie ca cineva sa fie langa dansul. Intr-o dimineata am fost instiintat de parintele secretar sa ma prezint la Resedinta Patriarhala. Era pentru prima data cand am fost invitat in acest fel. Am mers in camera de zi a Patriarhului, care m-a primit zambind. Mi-a spus ca noaptea a avut o durere in dreptul inimii. Atunci am chemat unul dintre cei mai buni medici ai Capitalei, cardiologul Iliescu. Profesorul a venit si l-a examinat, i s-au facut analize. Imi spunea ca mai are si alte suferinte. Baiatul lui, profesorul Ovidiu Marina, venea cu o echipa de medici si il consultau, ii prescriau medicamentatia si eu trebuia sa il supraveghez zilnic. Dupa ce au fost prezentati cei care au venit, Patriarhul a spus ca vrea sa il prezinte pe medicul sau personal. A fost cea mai mare distinctie pe care am primit-o in viata mea. Din acel moment am devenit oficial medicul Patriarhului Justinian. Seara si dimineata ne plimbam pe veranda Palatului Patriarhal, pana spre cabinetul de lucru al Preafericirii Sale. Ca pacient, cred ca nu am avut un om mai ascultator. Tot ce ii spuneam respecta cu sfintenie. Va rugam sa ne impartasiti cateva amintiri pe care le pastrati despre vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina.
Imi aduc aminte ca intr-o zi eram cu acesta in cabinetul de lucru si la un moment dat a vazut un om care urca Dealul Mitropoliei. S-a oprit din vorbit si m-a intrebat daca il cunosc: ,,Doctore! Daca se apropie cineva de biserica mea (n.r.: Catedrala Patriarhala), cu toiagul acesta o apar". Atunci mi-am dat seama ca acestui om, daca i se cerea jertfa suprema pentru apararea Bisericii, ar fi procedat asa cum a facut-o si Constantin Brancoveanu ca sa isi apere credinta. In lunga mea sedere la Patriarhie, nu am auzit pe nimeni sa spuna ca nu a fost primit in audienta la Patriarhul Justinian. Cand a inceput restaurarea Manastirii Dealu, Parintele Patriarh Justinian a mers acolo si le-a spus celor care lucrau ca arhiepiscopia vine cu obolul ei. ,,Fiecare credincios care cumpara o lumanare devine ctitor al bisericilor, monumentelor istorice si manastirilor din cuprinsul arhiepiscopiei". A vrut si a reusit ca strabuna noastra credinta sa devina sprijinul de toate zilele al poporului roman. Spunea mereu ca credinta trebuie sa depaseasca zidurile bisericilor si sa patrunda in cel mai luxos palat, dar si in cea mai saraca coliba, si sa salas­luiasca mai ales in biserica inimii oamenilor.
Cum s-a manifestat grija Patriarhului Justinian pen­tru clerici si cre­din­ciosi, dar si pentru loca­suri si monumente bise­ri­cesti?
In intelepciunea sa, Patriarhul Justinian si-a dat seama ca randuiala acelor vremuri nu venise pentru o zi sau doua, ci pentru mult timp. De aceea a ales calea dialogului. A cerut ca preotii sa fie salariati de stat, bisericile sa fie deschise pentru ca preotii sa poata oficia Sfanta Liturghie in fiecare duminica si la sarbatori. A dorit foarte mult sa aduca invatamantul teologic in tinda Bisericii. Viitorii preoti erau formati in spiritul iubirii Bisericii si in spiritul jertfelniciei pentru Hristos. Parintele Patriarh era foarte apropiat de preoti, le raspundea tot timpul zambind. O data a inchiriat o sala de teatru, unde au mers Patriarhul tarii, consilieri, profesori, teologi, preoti din Bucuresti sa vizioneze piesa ,,Vlaicu Voda", o capodopera a dramaturgiei romanesti. Scopul a fost acela de a ne arata cum voievozii de altadata, care isi iubeau glia si credinta, faceau sacrificii impreuna cu poporul care era credincios ca sa apere aceasta credinta strabuna. Parintele Patriarh Justinian a fost un mare ctitor.
In anul 1975, cand s-au implinit 300 de ani de la Unirea Principatelor Romane sub domnia lui Mihai Viteazul, a folosit acest prilej mergand la autoritati si spunandu-le ca Mihai Viteazul a facut o catedrala la Alba Iulia si un palat episcopal, catedrala si palatul fiind fara episcop. Si-a exprimat dorinta sa reinfiinteze postul pentru doua motive - o cinstire adusa lui Mihai Viteazul si exprimarea continuitatii poporului roman pe meleagurile tarii noastre. Astfel, a fost aprobata infiintarea unui post de episcop in plina prigoana comunista a Bisericii.
In 1977, la cutremur, fusesera terminate toate restaurarile de manastiri si de biserici din Bucuresti si din tot cuprinsul eparhiei. Dar in acelasi timp era si un bun liturg. Slujea foarte des, era o incantare sa il auzi slujind. Cand lucra, era foarte atent si ordonat. Le-a spus preotilor sa nu faca politica si sa se preocupe in mod special de slujirea la Altar. La predicile pe care le tinea oamenilor, ii invata sa asculte de preoti. In timpul Patriarhului Justinian nu s-a daramat nici o biserica.
Ce ne puteti impartasi despre ultimele clipe ale celui de-al treilea Patriarh al Romaniei?
In luna februarie a anului 1977, profesorul Ovidiu Marina, baiatul Patriarhului Justinian, a socotit ca Parintele Patriarh trebuie sa mearga sa se interneze la Spitalul Elias. A stat internat pana in martie 1977. Nu l-am putut vizita decat o data. Era ca un parinte. In ziua de 26 martie a acelui an am fost anuntati sa fim la Palatul Patriarhal pentru ca se va intoarce Preafericitul. Erau de fata Mitropolitul Iustin al Moldovei si Sucevei si Preasfintitul Episcop-vicar Antonie Ploies­teanul. Pe la ora 12:00 a dat telefon IPS Iustin, care a vorbit cateva zeci de secunde, dupa care ne-a spus ca Patriarhul Justinian nu mai este printre noi. Atunci, cu toate ca imi traiau ambii parinti, am simtit ca sunt orfan. M-am retras intr-un colt al palatului si am plans. Cum a fost...? Nu ii spusese nimeni despre dezastrul lasat de cutremur. Cand a vazut atatea cladiri daramate, a spus doar atat: ,,Ce s-o fi intamplat cu bisericile mele..." Si in momentul acela i-a stat inima. Atunci a murit, pe 26 martie! In acel moment in masina cu Patriarhul Justinian era fiul sau. A fost dus inapoi in spital, s-a pronuntat decesul si trupul neinsufletit a fost adus la Patriar­hie pe 29 martie, dupa indeplinirea tuturor formalitatilor me­dico-le­gale, iar pe 31 martie a fost inmormantat. Pentru infaptuirile Patriarhului Justinian, care uimesc prin numarul si insemnatatea lor, credinciosii nu l-au uitat pe cel care si-a inchinat toata viata fratilor mai mici ai lui Hristos si care in fiecare clipa s-a gandit cum sa apere si sa slujeasca mai bine Biserica, pe care a condus-o fara nici o stirbire in tezaurul ei doctrinar. Parintele Patriarh Justinian Marina odihneste in mormantul pe care singur si l-a pregatit in incinta bisericii Manastirii Radu Voda, in asteptarea invierii si a vietii celei vesnice. ,,Venim pe lume cand vrea Dumnezeu si plecam atunci cand ne cheama El", spunea adesea. Asa de credincios era, incat mie nu mi-a fost dat sa vad in toata viata mea un om mai credincios decat Patriarhul Justinian. Ca dovada ca lumea l-a iubit si l-a respectat pentru toate darurile lui este faptul ca trebuie sa stai la rand ca sa poti ingenunchea in fata mormantului. Sursa



Sfantul Apostol Timotei; Sfantul Anastasie Persul
Sfantul Apostol Timotei s-a nascut din tata pagan elin si din mama de neam evreu. Originar din cetat...

Efectele miraculoase ale semnului crucii si rugaciunii
Oamenii de stiinta rusi au dovedit experimental proprietatile miraculoase ale semnului crucii si al ...

Unde va grabiti?
Evitati imbulzeala si vorbaria. Asa ne sfatuieste cel ce a trecut peste vami, direct in rai: avva Pe...

Athoniada, cea mai renumita scoala aghiorita
In vecinatatea manastirii Vatopedi se afla si ruinile vechii Academii Athonite, cea mai renumita sco...

Icoana sangeranda a Maicii Domnului din Log
Icoana Maicii Domnului Kazanskaia il insoteste pe credincios, in Rusia, pe intreg parcursul vietii. ...


Sfantul Maxim Marturisitorul - om al vietii in Dumnezeu
Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662), teolog si scriitor mistic ortodox. S-a nascut in jurul anulu...

Biblii sunt, lipsesc cititorii
Da, acum sunt multe Biblii, numai ca ne intristeaza putinatatea cititorilor, desi o buna parte a ace...

Copiii - tomberon
De vreo cativa ani incoace, Scoala romaneasca pe langa atributiile ei de formare si dezvoltare a per...

Despre fericire
Nu cu mult timp in urma, auzeam vorbindu-se la radio despre un sondaj in legatura cu fericirea oamen...

Sfantul Eftimie cel Mare
Sfantul Eftimie cel Mare a trait in secolul al IV lea, pe vremea imparatului Gratian. S-a nascut in ...